Filmul lui Franco Zeffirelli este considerat una dintre cele mai reușite și influente adaptări cinematografice ale tragediei lui Shakespeare. Zeffirelli a păstrat în mare parte limba și structura piesei, folosind dialogul shakespearian autentic. Scenariul, scris împreună cu Franco Brusati și Masolino d'Amico, face tăieturi minimale, iar una dintre cele mai curajoase decizii a fost distribuirea unor actori cu adevărat tineri: Olivia Hussey (15 ani) și Leonard Whiting (17 ani). Aceasta a fost o abatere radicală față de tradiția teatrală și cinematografică anterioară, unde Romeo și Julieta erau interpretați de actori de 30–40 de ani.
Filmat în Italia - Palazzo Borghese (Artena), Gubbio, Tuscania, Pienza, Montagnana - producția contribuie la autenticitatea Veronei renascentiste. Zeffirelli nu transformă filmul într-un manifest politic explicit, dar accentuează conflictul generațional: tinerii domină ecranul, în timp ce părinții apar doar sporadic, parcă lipsiți de legătură cu copiii lor. Filmul, apărut în 1968 - un an al rebeliunilor tinerești mondiale - a rezonat puternic cu publicul acelei epoci. A devenit material didactic în școli și a readus interesul pentru Shakespeare în rândul tinerilor.
Marea Britanie & Italia, 1968
16 premii și 16 nominalizări, printre care:
Oscar 1969: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor – Franco Zeffirelli, Cea mai bună imagine (CÂȘTIGĂTOR), Cele mai bune costume - Danilo Donati (CÂȘTIGĂTOR)
